Lucian Cașu: „Experiența EVS este incomparabilă cu orice altceva, nici măcar cu anii studenției”

Written by Daniela Hadei. Posted in Interviuri, Povești de Voluntariat

Are 26 de ani și vine din Galați, România, iar recent s-a întors din Białystok, Polonia, acolo unde timp de zece luni a avut parte de un stagiu european de voluntariat (EVS).

„Învățare, muncă și (re)descoperire”

În opinia lui Lucian Cașu, voluntariatul înseamnă „învățare, muncă și (re)descoperire”. Chiar dacă a fost mai puțin conectat în activități de voluntariat, atunci când a decis să aplice pentru un stagiu EVS, tânărul s-a implicat cu toată seriozitatea și așa se face a ajuns în Polonia. „Activitatea de bază a fost lucrul cu copiii, în cadrul unor spații de tip after-school. Am avut activități în câteva școli, am asistat și am avut workshop-uri la ore de engleză. Ocazional, mergeam la bowling, patinoar sau pur și simplu în parc! Îmi amintesc că în ultima zi am mers la o cukiernia (showroom și atelier artizanal în care se producea o gamă variată de bomboane) și am asistat la un workshop susținut de personalul de acolo. Au fost și două evenimente majore în care s-a lucrat destul de mult, o tabără de iarnă de cinci zile și una de vară de zece zile”, ne povestește Lucian.

„Dacă vrei ceva mai mult de la viață, mergi într-un proiect EVS”

Tănărul din Galați consideră că cine vrea cu adevărat să participe în cadrul unui proiect EVS, cu siguranță va reuși. „Dacă vrei ceva mai mult de la viață, sau pur și simplu altceva, atunci nu pot decât să îți recomand să pleci”, spune Lucian. Voluntarul român s-a acomodat relativ ușor în Polonia, iar în mai puțin de trei săptămâni, se simțea deja ca al locului. „Aș zice că este ușor pentru cei din România, realitățile de acolo sunt cel puțin cu o treaptă peste cele locale. Am întâlnit oameni speciali cu care am avut relații extraordinare. Cred că situația de a fi în afara zonei de comfort, atât lingvistic, cât și cultural, necesitatea de a utiliza o limbă nenativă niciunuia (engleza), a determinat apariția unor asemenea legături între majoritatea celor care lucrau ca și voluntari. Relațiile cu polonezii se identificau în mare parte cu relațiile avute cu colegii de la muncă. Am avut noroc cu bagajul slav din română, pentru că puteam să mă racordez în destule ocazii la contextul lor, fără să trec prin filtrul englezesc. Am avut șansa să particip la întâlniri de genul „language cafe”, organizate în mod special pentru oameni care își puteau exersa limbile învățate, spre exemplu, spaniola sau rusa; aici apărea mica comunitate de exilați benevol, unde l-am întâlnit pe Jan, un tip foarte simpatic pe care l-am ajutat să facă un film de scurt metraj. Am întâlnit de asemenea, actori și pasionați de film și fotografie, toți profesioniști. Unul dintre ei, Michał, doctorand la filosofie în Varșovia, m-a ajutat să țin o prelegere în cadrul unor întâlniri studențești la facultatea de filosofie din oraș”, își amintește Lucian despre activitățile sale din cadrul stagiului de voluntariat.

„Am învățat mult despre traiul independent”

Lucian ne mărturisește că experiența din Polonia l-a schimbat foarte mult, iar în decurs de zece luni a învățat mai mult decât știa deja despre traiul independent și tot ce ține de latura casnică, cum să-ți cumperi bilete foarte ieftine sau cum să trăiești într-o țară străină. „Și am descoperit că îmi place! Totodată, am învățat și ce înseamnă să lucrezi cu copiii. Experiența EVS este extraordinară și incomparabilă cu orice altceva, nici măcar cu anii studenției, oricât aș povesti este irelevant dacă nu vei încerca”, completează tânărul, care recunoaște acum că își dorește să revină în Polonia. „Dincolo de situația ei politică actuală, Polonia este un loc care are foarte multe lucruri frumoase de arătat”, zice Lucian, iar din cele observate de el, programele europene de voluntariat sunt foarte importante pentru că „dezvoltă o conștiință europeană și promovează valori care în această perioadă sunt mai mult ca oricând necesare să fie valorificate”. „Dincolo de importanța lor ca practică profesională, dezvoltă sentimentul carității, atitudine tot mai neglijată în această epocă”, precizează Lucian.

Tags: , , , ,

Leave a comment